- curie1
- f. (lat. curia) 1. ист. курия; 2. самите членове на курията; 3. римския сенат, градски съвет; 4. папска власт; 5. в Древния Рим - подразделение на латинско племе. Ќ Hom. curry.
Dictionnaire français-bulgare. 2014.
curie1
Regardez d'autres dictionnaires:
curie — CÚRIE1, curii, s.f. 1. Diviziune a tribului la romani. 2. Administraţie pontificală a bisericii romano catolice. – Din lat. curia. Trimis de ionel bufu, 23.04.2008. Sursa: DEX 98 CURIE2 s.m. Unitate de măsură pentru radioactivitate. [pr.: cü… … Dicționar Român
curial — CURIÁL, Ă, curiali, e, adj. Care aparţine aceleiaşi curii1; referitor la o curie1; de curie1. [pr.: ri al] – Din lat. curialis, fr. curial. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 curiál adj. m. (sil. ri al), pl … Dicționar Român
curial — curial, iale, iaux [ kyrjal, jo ] adj. • v. 1428; lat. curialis, d apr. 2. cure ♦ Rare Qui concerne la cure ou le curé. La maison curiale. ⇒ presbytère. ● curial, curiale, curiaux adjectif (latin curialis) Qui concerne le … Encyclopédie Universelle
curie — 1. curie [ kyri ] n. f. • 1538; lat. curia 1 ♦ Antiq. rom. Division de la tribu chez les Romains. Romulus partagea le peuple romain en trois tribus, et chaque tribu en dix curies. Sénat de Rome, et par ext. des villes municipales. 2 ♦ (1863; it.… … Encyclopédie Universelle
